Cafeneaua de la colt

- Dar ce am facut ? intreba Sayoko , privindu-l uimita . Din cate stiu nu am zis nimic rau inca...Sayoko se aseza in fata lui , privindu-l cu curiozitate .

Baiatul ridica sprancenele si se uita catre fata.
-Ziceam ca daca nu iti convine asa cum reactionez eu, si ca voiam sa fiu...sau cel putin incercam sa fiu pe placul tau, n`ai de ce sa stai cu mine...spuse el uitandu`se in ochii fetei.

- Incercai sa fii pe placul meu ? repeta Sayoko , incercand sa inteleaga cum sta treaba .

-Ti`am zis ca nu mai conteaza acum...
Aido se intoarse cu spatele, lasand din nou capul in jos.

Sayoko se aseza langa el , privindu-l ravasita .
-Nu inteleg , dar cred ca ar fi mai bine sa mananci ! Nu vreau sa ti se faca rau ! Fata intinse farfuria cu mancare spre el .

-Se vede ca nu intelegi. spuse Aido in soapta in asa fel incat sa nu il auda Sayoko. Puse mana pe sandwich si incepu sa manance.

Sayoko renunta sa-l mai intrebe , simtindu-se aiurea . Ii parea rau pentru ca il jignise pe Aido , dar nu stia ce anume ii spusese .

Aido baga la greu in el, incercand sa nu spuna nimic. Se simtea aiurea ca o puse pe ganduri pe Sayoko si la un moment dat, spuse:
-Scuze...

- Pentru ce , Aido ? intreba Sayoko privindu-l din nou putin trista .

-Pentru ca te fac trista...n`am vrut ca sa fie asa...iarta`ma..

- Hei , nu sunt trista ! Doar ganditoare .... adauga Sayoko , zambindu-i .

-Serios? intreba baiatul uitandu`se trist si intrebator carte fata.

Sayoko ii cuprinse fata cu mainile ei , privindu-l serioasa .
-Ti se pare tie ca sunt trista ?

-Pai...incepu el, insa nu putu sa continue. Se pierdu in ochii fetei si nu putu sa zica nimic. O lua in brate si o stranse la pieptul lui.

Sayoko casca ochii mari , fiind luata prin surprindere .
- Aaaa....eu.....Obrajii fetei se incalzira , devenind rosi .

-Shhhh....suiera Aido. Nu spune nimic...O stranse si mai tare in brate, fara ca sa se miste.

Sayoko ii cuprinse si ea talia , inchizand ochii si urmandu-i sfatul . Era bine in bratele lui Aido .

Aido isi lipi buzele lui reci de crestetul fetei si se uita pierdut pe fereastra. Ploaia incepu sa curga mai tare.

Sayoko se inrosi si il impinse putin pentru a-l privi .
-De ce...ai facut asta ? intreba ea incet .

-Nu`ti place? intreba el privind`o bland. Ii dadu drumul si se indeparta putin. Atunci sa nu mai vi la mine...

Sayoko il prinse de mana , privindu-l putin incruntata .
-Nu eu am venit la tine....

-Ai dreptate...spuse baiatul uitandu`se catre mana fetei.

Sayoko il stranse incet de mana .
-Nu inteleg atitudinea ta....imi cer scuze , dar ma deruti ....

Aido lasa capul in jos si zambi amar.
-Hmm...nimeni nu ma poate intelege...

Sayoko ii dadu drumul , lasand capul in jos si simtindu-se vinovata . Plati masa asa cum spusese si se ridica incet .
- Imi pare rau ca ti-am stricat ziua !

Aido o prinse de mana. Avea capul in pamant ca fata sa nu ii vada suferinta.
-Mai...stai..

Sayoko vazu asta si se dadu speriata in spate . Il facuse sa sufere si nu-si putea ierta asta .
- Imi pare rau , eu....Lacrimi mari incepura sa ii curga pe obrajii imbujorati .

Baiatul se uita mirat la Sayoko. Sari in picioare si o lua in brate fara sa spuna nimic. Isi impleti degetele in parul ei lung si o stranse la pieptul lui.
-Nu plange...imi frangi inima daca plangi...

Sayoko il imbratisa , udandu-i camasa lui Aido .
-De ce esti trist ? Stiu ca e vina mea....imi pare rau .... Sayoko il impinse usor , iesind in ploaie si incepand sa alerge , lacrimile ei amestecandu-se cu ploaia .

Aido incepu sa fuga dupa ea. "Nu o pot lasa sa plece...mai ales cand am facut`o sa planga!" isi spunea el in timp ce fugea. Fugi destul de repede si o ajunse din urma. Se baga in fata ei si o prinse in bratele lui.
-Nu fugi! Te rog! spuse Aido incercand sa o faca sa se linisteasca.