Cafeneaua de la colt

Sayoko se inrosi pentru ca era atat de sumar imbracata .
- Stiu ...sunt rapida cand vreau !

Aido se apropie de fata ei si se opri la cativa centimetrii de fata ei.
-Imi dai voie? sopti el.

- Sa....ce trebuie sa iti permit ? intreba ea inrosindu-se de tot . Nu stia despre ce era vorba , dar era emotionata oricum .

-Sa fac asta...
Baiatul se apropie de buzele ei si incepu sa o sarute cu pasiune.

Fata simti cum prin tot corpul ii umbla fiori si pielea i se facu de gaina .

Aido prelungi sarutul si o lua in brate pe Sayoko.

Sayoko se lipi de corpul lui , inrosindu-se dar inchizand ochii si sarutandu-l din nou .

Aido isi impleti degetele in parul ud al fetei si incepu sa o sarute pe gat.

Sayoko se cutremura putin , apoi inchise ochii , lasandu-se dusa de val . Habar nu avea ce face , dar ceva ii spunea ca o sa mearga bine .

Aido se indeparta putin de Sayoko si apoi isi trecu o mana prin par.
-Iarta`ma...cate`odata ma las dus de val...nu prea e genul meu...spuse el zambind cald.

Sayoko isi stranse prosopul in jurul ei , rosind si incercand sa-si ascunda dezamagirea .
-E si vina mea....nu trebuia sa apar asa in fata ta ! Gomene....

-Eh...se mai intampla, nu? Aido isi duse o mana la ceafa. Stai linistita ca nu face nimic....

,, Chiar a spus asta ? ''
- Oke , da-mi 3 minute sa ma imbrac si apoi iti pregatesc ceva de mancare !

Aido iesi din camera si se duse in sufragerie. Lua cartea care o lasa pe masa si se puse sa o continue, in timp ce o astepta pe Sayoko.

- De ce....de ce s-a oprit ? se intreba incet Sayoko , inbracandu-se absenta . ,,Ce e cu mine ? De ce spun asemenea lucruri ? ''

Aido citea cartea linistit si o astepta pe Sayoko. Se mai uita din cand in cand la ceas...

Dupa fix cinci minute Sayoko se intoarse cu o tava cu mancare , pregatita pe fuga , stiind ca Aido are treaba .
-M-am grabit cat am putut de mult !

-Esti rapida...spuse Aido lasand cartea deschisa pe masa. Se ridica de pe scaun si o saruta scurt pe buze.

Sayoko vru sa prelungeasca sarutul , dar se lasa pagubasa , multumita sa il vada zambind .

Aido se aseza din nou pe scaun si incepu sa manance, absorbit din nou de cartea lui. Citea repede tot, dand paginile cu repeziciune.

,, Oare asa va fi tot restul timpului ? De ce nu se uita la mine ? Eu il iubesc si a zis si el ca ma iubeste....dar nu prea imi da atentie...'' Sayoko isi facea de lucru cu un nasture de la fusta ei .

Aido termina cartea si o puse pe masa. Ii zambi fetei si o lua de mana.
-Ti`am spus cat de mult te iubesc?

Sayoko se inrosi de placere , fiind luata pe neasteptate de catre baiat .
- Si eu te iubesc....

Baiatul zambi bland si se apropie de ea. Ii saruta delicat fruntea si apoi ii stranse mana putin.

- Ce se intampla de fapt ? intreba ea incet , neintelegand . Il privi putin incruntata , dar nu putu rezista in fata chipului lui atat de fermecator . Lasa privirea in jos , blestemandu-se ca nu-si tinuse gura .

-Ce anume nu intelegi? intreba Aido putin ingrijorat. Iarta`ma daca te fac sa nu ai incredere in mine...

- Am incredere in tine.....dar , Aido .... nu vreau sa mai pleci , e prea periculos ! Nu vreau sa patesti ceva !

Aido zambi amuzat.
-Stai linistita! Fac tot posibilul sa ajung intreg de fiecare data acasa...

- Vin cu tine ! spuse hotarata Sayoko . Nu o sa te incurc promit !

Aido lasa capul in jos.
-Chiar nu cred ca ar fi o treaba pentru tine. E prea periculos si totusi nici macar eu nu sunt sigur de siguranta mea. Te rog...