Cafeneaua de la colt

Sayoko se intinse putin pentru a-l saruta .
-Multumesc , Aido...sopti ea , apoi isi aduse aminte ce se intamplase inainte sa adoarma si se intrista , lasand privirea in jos .

Aido o observa.
-Daca tu crezi ca o sa te las balta din cauza acelul nenorocit, te inseli...incepi sa insemni totul pentru mine...spuse el in soapta.

Sayoko ridica privirea uimita , privindu-l fix in ochi , inrosindu-se . Ii inconjura gatul cu mainile , lipindu-si obrazul de al lui .
- Aido....cred ca ma indragostesc....sopti ea , inchizand ochii .

-Nu esti singura...Aido ii cuprinse talia si o tinu pe Sayoko deasupra lui. O mangaia pe spate si ii saruta din cand in cand gatul.

Sayoko zambi , ceva mai linistita , intrebandu-se cum reusise sa se indragosteasca asa de repede . Dar baiatul avea un farmec anume , ceva ce o atragea cu o forta ca mangnetul .

Aido statea cu ochii inchisi si zambea. Se simtea bine cu fata asta, chiar daca o cunostea de putin timp...Se indragosti de ea...simtea ca incepe sa o iubesca incetul cu incetul...

Sayoko il saruta pe obraz , ridicandu-se incet si invelindu-l pe el cu plapuma .
- Vrei ceva de mancare ?

-Nu mi`e foame...abia am mancat, ai uitat deja? M`ai fortat sa mananc...
O saruta delicat pe frunte.

Sayoko se aseza langa el , privindu-l frumos si zambindu-i fermecator .
- Ce facem acum ?

Aido se uita fermecat la ea.
-Ce iti doreste sufletul...sunt umilul tau servitor...spuse Aido luandu`i mana si sarutand`o delicat pe aceasta.

Sayoko il privi putin uimita , apoi il saruta . Nu se mai satura de buzele lui , simtind parca in curand nu va mai putea face asta . Inca nu-i venea sa creada ce se intampla .

Aido raspunse sarutului.
-Am o intrebare...spuse el dupa aceea. Ai...ai vrea sa fi cu mine? Adica...sa fi iubita mea?
Aido se inrosi brusc. "Ce am facut?"

Sayoko se inrosi toata , mai rau ca un rac . ,,Daca vreau ? El ce crede ? ''
- Esti sigur ca asta vrei tu ? sopti ea .

-Din moment ce te`am intrebat...Aido rase. Deci...vrei sau nu?

- Desigur ca da....Sayoko ii sari de gat , sarutandu-l . Chiar daca ne cunoastem de putin timp , nu am mintit mai devreme !

Aido zambi satisfacut. O stranse in brate soptindu`i numele...

Sayoko se lasa alintata , lipindu-se de el si jucandu-se in parul lui .

Aido o mangaia pe cap si incepu sa fredoneze din nou un cantecel destul de trist.

- Imi place cum canti , dar de ce este asa de trist ? vru sa stie Sayoko , privindu-l nedumerita , fara a-i da drumul la mana .

Aido ii zambi cald.
-Imi place sa cant melodii care ma caracterizeaza...spuse el privind`o.

- Tu esti trist ? intreba ea , pierzandu-si din veselie . Din cauza mea ?

-Nu sunt trist....sunt chiar bucuros ca te`am cunoscut...dar asa sunt eu in general...nu ai de ce sa iti faci griji...

- Daca spui tu ....Sayoko se gandi o clipa . Stiu ce o sa te inveseleasca ! Astepta aici !

Aido se ridica in fund si astepta mirat de reactia fetei...
-Ok...astept...

Sayoko aparu in camera cu o masca caraghioasa pe fata incepand sa se strambe . Dar sfarsi prin a ajunge pe covor , razand in hohote .

Aido rase cand o vazu si se duse langa ea.
-Ai fost tare...spuse el printre rasete. Chiar ma simt mai bine...

- Macar faptul ca sunt asa de impiedicata merge cumva ! rase Sayoko , privindu-l fericita .

Aido zambi fermecator si ii puse mana pe fata. Mangaia obrazul usor cu degetul aratator si se uita in ochii ei.

Sayoko simti cum inima i-o ia la goana .
-Eu....

Aido isi retrase mana repede.
-Oh...iarta`ma daca te fac sa te gandesti la trecut...