Chrono - A sacrifice for love

So, this is my fic...I stared it last week... I like very much Chrono so I decided to make a story. Asa...so, ficul nu are nici o legatura cu animeul...numai unele personaje sunt din el. So, enjoy!








Soarele palid stralucea pe celul albastru asemenea unui ocean infinit. Intr-un fel de scoala aflata la iesirea din New York era o galagie teribila. O fata cu parul asemenea spicului de grau si ochii de un albastru deschis alerga pe culoarele scolii. Fata era urmata de un baiat mai mic de inaltime decat ea, cu parul mov si ochii rosii precum sangele. Adolescenta tinea in mana o cutie maro iar in spatele ei erau cateva fete care o alergau.
-Mai repede, Chrono! A urlat fata la cel care o urma.
Intr-un final cele cinci fete care-i urmareau pe cei doi s-au oprit cand ei au ajuns in curte. Movuliul s-a asezat pe marginea fantanii privind-o pe adolescenta din fata lui. Rochia ei lunga si albastra si ornamentul ce-l avea pe cap se potriveau perfect cu ochii ei. La gat purta o mica cruce faurita din aur. Privirea baiatului era asa de calda incat putea dezgheta inima cea mai rece. Cand privirea movuliului a cazut pe cutiuta pe care scria: Ordinul Magdalene a urlat in gura mare:
-Rosette, de ce ai luat Spiritele pe care le-a facut caruntul? Sora Kate o sa te omoare!
Fata nu ii raspunse doar a privit unul dintre cele trei gloante. Baiatul a inchis ochii pentru o secunda iar apoi s-a trezit aruncat in apa cristalina din fantana. Chrono a urlat de cateva ori numele lui Rosette luand-o la fuga dupa ea. Dintr-o camera din cladire, la geam statea o femeie imbracata asemenea unei maicute si ii privea pe cei doi in timp ce ii zicea unui batran:
-Nu voi intelege niciodata cum Rosette se intelege asa de bine cu demonul acela. Poate ca a fost o gresala cand ea l-a adus aici, la Ordinul Magdalene. In fond noi omoram demonii, nu-i salvam.
-Sora Kate, ea il considera un frate de cand a disparut Joshua.
Femeia a aprobat din cap privindu-i pe cei doi cum se distreaza. Ce-i dept ei nu-i prea placea de Chrono deoarece avea in el o putere imensa si ii era frica sa nu o elibereze.
Afara, vantul cald adia iar soarele incepea sa arda. Pe ramurile copacilor inverziti stateau pasari ce-si istoriseau trilurile oamenilor. Micul demon statea pe iarba privind cerul albastru. Acea liniste a fost distrusa de dufuzoarele amplasate inafara cladirii.
Sora Rosette, te rog vino in biroul Sorei Kate! Chrono a privit-o zicandu-i sa se duca fara el deoarece stia ca Sora Kate nu poate sa-l sufere. Blonda alerga grabita pe holurile intunecoase catre biroul femeii. Odata ce a intrat a tranit usa cu o putere incredibila, femeia intorcandu-se cu fata la ea.
-Ai venit...l-ai adus si pe demon cu tine? A intrebat Kate suspicioasa.
Rosette i-a spus ca prietenul ei era in curte apoi intreband-o de ce a chemat-o in birou.
-In centrul New York s-a depistat un monstru de cincispre zece metri care omoara mii de oameni si tot indruga numele ajutorului tau. Sefii politiei m-au rugat sa trimit pe cineva deoarece nu au reusit sa-i faca nimic, cu pistoalele lor.
Fata a dat din cap iesind din birou si luandu-l pe Chrono din gradina. S-au suit amandoi in masina neagra pornind la drum. Rosette nu i-a spus baiatului cu parul mov faptul ca acel demon il cauta pe el deoarece avea de gand sa-l protejeze pe Chrono. Odata ajunsi in centrul marelui oras au putut vedea un monstru foarte inalt, parca facut din piatra care, in acel moment avea in mana un zgarie-nori cu doua zeci de etaje. Cand Chrono a vazut monstrul a ramas cu privirea atintita la el, cazand in genunchi.

„Nu se poate sa fie tot el...nu..”

Vazand suferinta movuliului Rosette a tras un glont catre monstru, dar nimic. Creatura i-a dat o palma fetei aruncand-o la cativa metri departare. Vazand acel lucru Chrono s-a ridicat in picioare urland:
-Tu! Tu! Vei plati pentru asta!
A luat-o la fuga cu putere catre monstru si a tras in el cu cateva gloante. Dar creatura nimic nu patea. Un ranjet diabolic i-a aparut pe chip zicand:
-Chrono,tu vei fi urmatorul!
Baiatul nu l-a bagat in seama deoarece era ocupat cu scosul unei pungute din buzunar. A scos din ea un praf alb, care i-a ars toata palma, si l-a aruncat pe creatura. Monstrul ii spuse ca se va intoarce inainte sa dispara.
Chrono s-a repezit la Rosette luand-o in brate. Inima ii batea cu repeziciune si simtea un gol in stomac. Ii era foarte frica pentru soarta amicei sale. Ploaia a inceput sa cada pe strazile goale, intunecate. Acea ploaie se asemana cu Chrono, care plangea si ii urla numele fetei. Rana de la mana il ustura din cauza ploii, dar lui nu-i pasa. Si-a scos jacheta de un rosu spre visiniu si o aseza pe trupul inert al fetei.
-Rosette!! Urla el cu ultimele puteri.
Deodata, doi ochi albastri precum cerul insorit s-au deschis, fata lui Chrono luminandu-se. Rosette il privea curioasa nestiind de ce are lacrimi pe fata. Movuliul a ajutat-o pe adolescenta sa se suie in masina unde puteau vorbi, fara a fi udati de ploaie. Inauntru, Chrono isi privea rana de la mana ce parea ca s-a infectat, dar a ignorat acest lucru intreband:
-Cum te simti? Esti ranita? Vocea lui era ingrijorata.
-Nu..sunt bine. Dar intrebarea mai buna este cum te simti tu, ai rana de la mana dreapta infectata. I-a luat mana intr-a sa sugerand sa se grabeasca pentru ca rana sa nu se agraveze si probabil ca Sora Kate era ingrijorata.
Chrono privi mana cu dezinteres apoi si-a lasat capul pe spate, in timp ce Rosette a pornit motorul. Movuliul si-a lipit capul de geamul rece si a vazut o cloaca de huligani inconjurand o femeie. I-a urlat lui Rosette sa opreasca si sa ramana in masina. S-a indreptat catre acel grup si le-a ordonat sa lase femeia in pace. Conducarotul nu a vrut sa plece si a luat un cutit in mana si i-a injunghiat mana ranita a lui Chrono. Cei cinici au fugit imediat, iar femeia a alergat spre casa ei. Lichidul rosiatic si sarat curgea din mana baiatului care se chinuia sa ajunga la masina. S-a oprit in fata vehiculului lesinand din cauza durerii. Rosette a fugit catre el, l-a luat in brate si l-a pus pe locul de langa sofer pornind spe Ordinul Magdalene.
Era dupamiaza si tipsia ca de jar incerca sa lumineze cerul intunecat. Intr-o camera de la Ordinul Magdalene, se afla Rosette. Fata cu parul asemenea spicului de grau statea langa patul prietenului sau, inconstient.

„Daca nu lesinam eu, tu nu ai fi aici,ranit...Imi pare asa de rau, Chrono!”

Adolescenta era foarte ingrijorata si credea ca este numai vina ei. Usa mare din lemn de stejar s-a deschis, inauntru intrand un barbat inalt, cu parul asemenea laptelui si ochii negri. Pana cand a inceput sa vorbeasca, s-a uitat ba la Chrono ba la Rosette.
-Am o veste proasta, anunta el. Se pare ca rana de la mana este foarte grava. Daca nu avea puroi se vindeca mai repede, dar acum este o problema. A pierdut foarte mult sange si ma mir ca inca mai traieste... Acum, Rosette, trebuie sa-l ajuti putin mai mult deoarece rana este la mana dreapta. I-a dat o lista, dupa care a parasit camera.
Rosette a citit rapid foaia pe care scria:

1. Nu-l lasa sub nici o forma sa foloseasca un pistol/ sa scrie/ sa care ceva cu mana dreapta.
2. Ar fi mai bine daca i-ai da tu de mancare.
3. Nu-l lasa sa-si scoata bandajele deoarece rana s-ar putea supra infecta.
4. Schimba-i bandajele o data pe zi.

Ureaza-i insanatosiri gravnice!
Dr. Ruo

A citit de trei sau patru ori scrisoarea fiind ferm convinsa ca-l va ajuta. La ora opt seara ea era tot langa patul baiatului, privindu-l. Peste zece minute doi ochi sangerii sau deschis, luminandu-i fata lui Rosette. Aceasta a sarit in bratele lui cerandu-si scuze. Cand Chrono a vrut sa se sprijine in mana, a simtit un junghi si s-a asezat la loc. Ochii lui erau blanzi in pofida durerii pe care o avea. Doua fete au adus in camera un platou pe care era un bol de supa de pui.
-Iti voi da eu sa mananci! Nu iti poti folosi mana dreapta un timp, zice Rosette luand lingura argintie in mana.
Movuliul a vrut pe data sa se opuna, dar stia cat de incapatanata era amica lui asa ca a renuntat la acea idee. Orele treceau in zbor iar durerea devenea insuportabila.
-Du-te sa te culci,Rosette. Ai cearcane, ii spune el.
Blonda a incercat pe data sa protesteze desi ii era foarte somn.
-Culca-te! Ma voi descurca eu cu aceasta rana. Tu ai facut destule pentru o singura zi. Noapte buna! Ne vedem dimineata!
Noaptea nu a trecut prea repede pentru Chrono deoarece durerea devenea din ce in ce mai puternica. Parca o anumita persoana il facea sa sufere din ce in ce mai intens. Cand se lumina de zi, movuliul si-a scos bandajul si l-a aruncat pe pat. A sarit pe pervaz incercand sa uite un moment durerea aceea.
Era ora opt dimineata. Intr-o alta camera, o adolescenta blonda se imbraca. Purta o bluza albastru cu alb si o fusta lunga, albastra. Fata ii era zambitoare si plina de speranta. In timp ce-si pieptana parul precum spicul de grau, cineva a batut la usa. A mers voioasa si a deschis usa care a scartait putin. Pe partea cealalta era un barbat inalt, cu parul blond, care a parut ca i-a dat o veste proasta fetei. A alergat pana unde era camera lui Chrono si a deschis usa cu putere, trantind-o de peretele alb ca laptele. Ii urla de doua ori numele baiatului, apoi intrebandu-l:
-De ce te-ai sculat din pat? Mai important este ca ti-ai sfasiat bandajul! De ce ai facut asta, ma rog mie?
-Durerea este insuportabila, nu am putut sa dorm toata noaptea... Raspunde el privind cerul insorit.
Rosette l-a luat de mana ducandu-l pe culoarele slab iluminate, pana in fata unei usi mari, din lemn. A deschis usa, peretele din fata usii fiind invadat de lumina.
Oare ce aveade gand sa faca Rosette acolo? Cum avea de gand sa-l ajute pe movuliu? Se va atenua durerea?



Astept parerile voastre despre fic!

Earanjat foarte bine ...nu stiu daca am vazut o gresheala pe acolo ...dar daca e trebuie sa imi pun ochelari , e frumoasa povestea ...astept continuarea

Am venit cu nextu...mersi pentru commenturi! ><




Rosette l-a tras pe baiat intr-o camera cu peretii albi ca laptele, mobilierul avand numai noante deschise. Baiatul nu a vrut sa intre inauntru, dar dupa ce l-a smucit blonda cu putere, a renuntat. La birou se afla o femeie imbracata cu haine albe si negre. Aceasta il privi incruntata pe baiat, apoi si-a indreptat privirea catre amica demonului. A intrebat-o pe Rosette de ce l-a adus pe baiat aici.
-Rana de la mana lui este foarte grava si il doare mai tare decat ne asteptam. Chrono zice ca cineva anume ii provoaca asta, dar nu stim cine... Ne poti ajuta in vreun fel, sora Kate?
Cinci minute femeia a inchis ochii, gandindu-se. Mai apoi s-a ridicat de la birou si cu pasi rapizi s-a indreptat catre un dulap bej. A scos din el o carte cu coperta neagra si paginile ingalbenite de trecerea timpului. Cartea nu avea nici un titlu iar scrisul era minuscul. A dat repede, dar cu grija paginile vechi pana cand s-a oprit citind un titlu scris cu negru:


„Cum sa curmi durerea unui demon.”



Sora Kate a citit repede cele douazeci de randuri, ridicand capul si privindu-i pe cei doi. Intr-un final a vorbit:
-Singura cale este, ezita un moment pentru a-si gasi cuvintele potrivite, sa-i scoatem din rana bucata de carne infestata...
-Cum adica? Vrei sa zici sa-i taiem carnea de la mana?! Nu ... trebuie sa fie alta cale! Tu sti,Chrono! Sunt sigura, dar nu vrei sa ne zici!
O liniste ca de mormant s-a asternut peste camera decorata cu bun gust. Chrono stia intradevar ce sa faca, dar nu vroia sa le zica dintr-un motiv anume. Momentul de liniste a fost intrerupt de zgomotul palmei lui Rosette care a lovit obrazul baiatului. Movuliul si-a pus mana pe obrazul ce capata o noanta trandafirie. Parca intelegand gestul facut de blondina, Chrono grai:
-Antidotul este in Padurea Farayaki. Este singurul loc din lume unde pot gasi licoarea care-mi poate vindeca rana. Padurea Farayaki se afla la patru sute de kilometri de New York spre sud-est. Rosette este prea periculos ... mai bine am face cum spune sora Kate!
Desigur Rosette nu i-a dat nici o sansa. L-a luat de mana si l-a tarat pana la masina neagra. Jumatate din drum movuliul a tot incercat sa o convinga pe fata sa se intoarca, dar fara folos. S-a linistit in ultima bucata a drumului reusind sa atipeasca. Doi ochi albastri asemenea cerului infinit il priveau cu drag.
In cinci ore au ajuns la intrarea in padurea Farayaki. Acea adunatura de arbori mici si mari parea un abus negru. Soarele nu patrundea printre ramurile dese ale copacilor. Zgomotele produse de animale se auzeau prin acea padure. Era un loc sinistru, motiv pentru care nimeni nu se aventura prin acea zona „minunata”.
Odata intrati in padure, Chrono o conducea pe blonda. Pantofii li s-au umplut de noroiul care era peste tot. Nici ei nu stiau prea bine directia in care se indreptau, dar Rosette avea deplina incredere in partenerul ei. Un luminis s-a ivit, un loc unde soarele reusea sa lumineze iarba verde ca smaraldul. O floare neagra le-a atras amandurora atentia.

„Oare acela este antidotul?” se intreba Rosette.

Cu pasi lenti, movuliul se indrepta spre acea floare precum onixul. Cand era gata, gata sa o atinga, un strigat l-a oprit. Curios, s-a intors spre locul de unde se auzea acel strigat. In umbra copacilor se afla o fetita, nu mai mare de doisprezece ani, cu parul lung si alb ca laptele si ochii sangerii. Era imbracata intr-o rochita de aceeasi culoare cu parul ei splendid. Fata ii era speriata, ceea ce insemna ca acea floare nu era antidotul. Rosette a pus mana pe pistolul avut la spate, daca acea fata planuia ceva. Cei trei se priveau, dar nici unul nu zicea nimic. Fata a iesit la lumina astrului ceresc zicand:
-Nu atinge acea floare...este periculoasa, sopti ea.
Pret de un moment cei doi tovarasi si-au indreptat privirea catre minunata floare, nu parea deloc o amenintare. Cum putea o floare mica, o floare plapanda, o floare frumoasa sa raneasca pe cineva? Era de neconceput. Chrono a intrebat-o pe fata cu parul asemenea omatului cum o cheama.
-Ma numesc Azmaria si sunt un Apostol. Am puterea de a vindeca oameni numai cantand un anumit cantec. Multi spun ca darul meu este minunat si toti vor ca eu sa-i acompaniez, dar eu cred ca acest cadou este un lucru teribil deoarece aripile mele nu aduc bucurie ci mai mult tristete... Parintii mei au murit intr-un accident in sala unde sustineam eu un concert cu corul. Tavanul s-a pabusit peste toti cei prezenti. Atunci am incercat sa cant pentru a-i salva pe toti, dar imi pierdusem vocea. De aceea cred ca acest dar este unul oribil.
Eroii nostri o priveau pe Azmaria fara a zice un cuvant. Erau socati de faptul ca o fata de varsta ei a trecut prin atata lucruri triste. Pe de alta parte erau uimiti de harul pe care-l putea avea.

„Stiam ca exista Apostoli, dar nu credeam ca o sa vad unul cu ochii mei. Cu puterea lor astrala poti face multe lucruri, dar fiecare Apostol are puteri diferite. Daca i-ai aduna pe toti la un loc, ar forma o putere incredibila. Azmaria a devenit Apostol la o varsta asa de frageda? Nu are mai mult de doisprezece ani. Oare ea l-ar putea ajuta pe Chrono? gandea Rosette.


*



Pe canapeaua cafenie din biroul sorei Kate, statea un barbat cu parul blons asemenea spicului de grau. Pozitia ii era lejera si fata relaxata. O privea pe femeia care statea la birou si parea nervoasa. Motivul nu-l aflase inca, astepta ca Kate sa-i spuna motivul nervozitatii ei.
- Remington! A suierat ea. Nu cred ca am facut bine trimitandu-i pe Rosette si Chrono singuri in Padurea Farayaki. Este cel mai periculos loc unde te pori duce singur sau impreuna cu un singur tovaras.
-Nu-ti face griji, sora Kate. Rosette este bine antrenata pentru misiuni periculoare si Chrono si-ar da viata numai ca ea sa fie in siguranta. Sunt o echipa minunata!



*



Rosette a intrebat-o pe Azmaria daca nu poate sa-i vindece rana lui Chrono, care deja se agravase. Desi nu vroia sa arate acest lucru, pe movuliu il durea foarte tare rana. Pret de cateva minute, fetita i-a examinat mana baiatului constatand ca nu poate face aproape nimic pentru a-l ajuta.
L-a rugat sa se intinda pe iarba matasoasa pentru a-i bandaja mana cu un pansament care era dat cu o crema. Cand solutia a facut contactul cu pielea demonului, acesta a tresarit.
-Nu trebuie sa atingeti floarea neagra pentru ca va v-a introduce in corp un venin mortal. Floarea pe care voi o cautati seamana mult cu ea. Va pot ajuta daca doriti! A zis Azmaria.
Oare cu ajutorul lui Azmaria vor gasi antidotul? Ce este atat de periculos in Padurea Farayaki? Ce pericole vor mai intalni eroii nostri?